Mormântul se află pe cel mai înalt punct al colinei, de unde se poate cuprinde cu vederea drumul ce leagă județul Harghita de Bacău.

Lespedea mormântului conține un foarte mic fragment dintr-o scrisoare trimisă de Emil Rebreanu fratelui său: “Nu știu cum se va întoarce lumea după război, dar dacă nu voi pierde nimic din ce simt că este în mine, VOI AJUNGE DEPARTE”.

În urmă cu 100 de ani, mai precis pe data de 14 mai 1917 Emil Rebreanu, fratele marelui scriitor român Liviu Rebreanu era executat de către austro-ungari pentru că simțise românește și pusese mai presus de orice dragostea de țară. Ultima lui dorință a fost să fie înmormântat în pământul liber al României.

Pe placa de marmură de pe crucea de la căpătâi stă scris: Sublocotenentul Emil Rebreanu spânzurat de unguri la 14 mai 1917 pentru că a vrut să treacă în rândul Armatei Române, să lupte pentru reîntregirea neamului. Patria recunoscătoare nu l-a uitat.

Durerea morții fratelui iubit avea să-l determine pe Liviu Rebreanu să scrie romanul Pădurea spânzuraților, un elogiu și o cronică a faptelor care s-au întâmplat atunci. Apostol Bologa din romanul Padurea Spanzuratilor întruchipează trăirile, suferința intelectualului român și nu numai, aflat într-o oaste straină, care trebuia să lupte împotriva celor de un neam și sânge cu el.

Mormântul a fost identificat în anul 1920 de căpitanul Procopiu Strat, iar în data de 7 septembrie 1921, Liviu Rebreanu face o adresă către Societatea Monumentelor eroilor cazuţi în război, cerând exhumarea fratelui său, eroul martir Emil Rebreanu. Societatea trimite adresa la garnizoana militară şi Prefectura din Bacău pentru organizarea onorurilor cuvenite. Ceremonia reînhumării eroului are loc pe 2 octombrie 1921, fiind urmată de înălţarea monumentului comemorativ, finalizat în anul 1922 prin grija aceleiaşi societaţi.

(Sursa: https://www.romaniadigitala.ro/blog/hero-ensign-emil-rebreanu/)