Arcul de Trimuf este un obiectiv de marca al Bucureștiului si al României. Arcul de Triumf marchează victoria României din Primul Război Mondial şi Unirea din 1918, fiind proiectat de arh Petre Antonescu. Monumentul a fost construit în perioada 1921-1922 și refăcut în perioada 1935-1936.

Arcul de Triumf nu este primul monument de acest gen ridicat în capitala României, el fiind precedat de câteva construcții provizorii cu semnificații asemănătoare, care au marcat, succesiv, victoria României în războiul de independență (1878), jubileul celor 40 ani de domnie ai regelui Carol I (1906) și revenirea familiei regale române din exilul de la Iași (1918).

În forma actuală, monumentul a fost inaugurat la 1 decembrie 1936 (la împlinirea a 18 ani de la Unirea Transilvaniei cu România), la festivitate participând regele Carol al II-lea, mama acestuia, regina Maria și prințul moștenitor Mihai.

Monumentul are formă de paralelipiped, construit din granit de Deva, în stil clasic, după modelul marelui Arc de Triumf de la Paris.

Fațada sudică este împodobită cu două medalioane în bronz, care înfățișează chipurile regelui Ferdinand și al reginei Maria, care le înlocuiesc pe cele originale, distruse de regimul comunist, după anii ’80.

Pe fatada nordică au fost sculptate două medalioane care înfățișează Bărbăția (un războinic cu sabie,) și Credința (un tânăr cu o cruce,) și două reprezentări ale Victoriei.

Pe pietrele de boltă ale Arcului de Triumf sunt înscrise numele localităților unde s-au purtat bătălii ale Primului Război Mondial pe teritoriu românesc (Mărășesti, Oituz, Cerna, Neajlov, Jiu Olt, Mărăști, s.a.), iar pe fațadele laterale sunt inscrise proclamațiile regelui Ferdinand către popor când țara a intrat în război și cea de la Alba Iulia cu prilejul încoronării.